Ma plimb ca un animal in cusca. Ma trezesc cu tine in gand si tot cu tine adorm. Ma distrugi incet dar sigur. Te ignori, ma ignori, ma bagi in seama , te ignor.
Te simt cum incerci sa-mi spui ceva dar te opresti brusc. Vreau sa-ti raspund la gandul neterminat dar ma opresc la fel ca si tine. As vrea sa spun ca te urasc, ca te iubesc, ca nu mai suport si nu mai vreau sa stau in purgatoriul asta de rahat. Mi-as dori sa ma urasti si sa ma ignori ca sa stiu ca totul este terminat.
Sa imi creasca iar aripi nu ca acum cu picioarele si mintea plumbuite. Sufletul meu sa fie iarasi liber si tu sa ai parte de cineva care te merita. Sa fiu capabil sa spun ce ma doare si sa primesc reprosuri cand am gresit.
Intr-o clipa ma ridici in alta ma arunci intr-o groapa fara fund. Incercam sa trecem peste tot ce a fost si ce va mai fi dar dam gres pana sa incepem. Stim ce gandim amandoi dar nu avem curajul de a o spune. Ti-as lasa libertate dar as muri cu fiecare minut care ar trece dupa o asemenea decizie.
Si cu toate astea cred ca ne amagim ca am fi bine impreuna. Sunt diferente de la cer la pamant. Tu vrei ceva eu cu totul altceva. Dupa atata amar de timp ar trebui sa stim sa cadem de accord. Din pacate nu facem asta. Din orgoliu sau din prostie. N-as putea spune.
Dar te iubesc atat de mult incat si mie imi este frica. De ce nu as putea sa-ti spun. Pentru mine chiar daca pleci, tu ramai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine, bine...ai ceva de spus!