Egalitatea de sanse si alte povesti de adormit copiii

Daca postarea anterioara vorbea mai mult de lucruri teoretice si abstracte, acum se refera la lucruri mai serioase.

Egalitatea de sanse este un drept garantat in majoritatea statelor democratice. Vorbim de tara noastra si veti afla ca atat Constitutia romana cat si cateva legi ale Uniunii Europene ne garanteaza aceasta egalitate.

In principiu se refera la egalitate pentru oricine, inca de la nastere, indiferent de sex, religie, etnie si alte criterii posibile. Problema intervine atunci cand te intrebi ca mine: oare chiar functioneaza principiul acesta?

Unii se vor grabi sa spuna ca da; avem femei in toate domeniile, etniile sunt acceptate si diferite rase s-au integrat in tara noastra. Nu neg toate asta, dar mai ramane si problema sansei. NU avem aceleasi sanse si totusi se trece cu vederea acest lucru.

Cei bogati au intotdeauna o sansa in plus. Da, stiu ca sunt a propaganda ieftina, dar este adevarat. Un copil nascut intr-o familie avuta nu va simti niciodata presiunea banilor. Nu va sti cum este sa strangi banutii din alocatie pentru imbracaminte sau jucarii. Nu se va preocupa de un loc de munca la fel de mult precum unul dintr-o familie mai saraca.

Credeti ca nu este adevarat? Situatie ipotetica: exista un medic cu un cabinet. Are nevoie de o asistenta si intamplator fiica sa este exact asta. Credeti ca va tine un concurs, astfel incat cea mai priceputa asistenta sa fie angajata? Bineinteles, ca nu si tocmai aici este problema.

Bineinteles ca nu poti acuza pe cineva ca a avut norocul de a se naste intr-o familie bogata. Ar fi prostesc, si ilogic. Pot acuza in schimb sistemul national si european ce inchid ochii si declara fara nicio jena ca s-au implinit conditiile ce asigura egalitatea de sanse. Adica totul este perfect, o adevarata utopie europeana.

Ce nu-si dau seama oamenii ce sustin prostia egalitatii, uita ca oamenii saraci au obicei de-a dreptul enervant de a se revolta sau de a apela la solutii extrem. Dau un singur exemplu: Grecia. Nu revoltele din strada ci victoria politica a unui partid, considerat extremist si neo-nazist. A castigat aproape 18 % din voturi, mai mult decat opozitia noastra. Satuli de lipsuri in timp ce patura de sus nu pateste nimic au votat pentru o schimbare.

Ar trebui sa fie un semnal pentru toata lumea europeana ca ceva este in neregula. Din pacate in Romania nu o sa se intample nimic curand. Exista partide de extrema stanga sau dreapta, dar nu au lideri carismatici.

Spun totusi atat: cu cat drepturile fundamentale vor fi incalcate, extremistii vor castiga teren incet, jucand cartea xenofoba, rasista sau nationalista. Si totul va porni de la neacordarea unui drept pe care se pare ca-l avem cu totii.