vineri, 30 iulie 2010

Late

 "This is the way world ends/ Not with a bang but with a whimper."

   De cand ne nastem, asteptam sa murim. Cam acesta este drumul oricarui om de pe aceasta planeta. Nu este o regula noua ci dimpotriva. Cu toate astea doar cand este prea tarziu ne dam seama de ce am pierdut, ce nu am facut si ce nu am trait.
   Desi ne-am adaptat ca specie pe toate continentele, la toate temperaturile oare cat timp o sa mai treaca pana in genele noastre sa apara si dorinta de a face ceva in viata? Dorinta de a ne trai viata si nu doar sa ne asteptam inevitabilul sfarsit. Incercam sa il amanam cu stiinta, religie sau obscur. Pentru ce? Pentru inca cativa amarati de ani pe care o sa ii apreciem la fel ca si pe cei ce au trecut pana atunci.
   Ii invidiez pe putinii indivizi ce si-au dat seama de importanta simplei si aparentei insignifiantei lor vieti. Din pacate multi dintre noi traim doar ca sa murim.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Bine, bine...ai ceva de spus!