Stim ce se intampla in Parlament si in Guvern de peste doua decenii. Am tacut si am inghitit cu speranta ca vor fi si oameni ce lucreaza sau isi dau minimul de interes pentru noi, cetatenii. Ne-am hranit singurii cu iluzii si i-am lasat sa-si faca jocurile de culise, sa-si dezvolte afacerile sau sa-si aduca familia la locul de munca. Acum cand latul se strange usor dar sigur, cand se fura printr-o simpla semnatura fara sa poti face nimic ca in cazul unui hot conventional, dam semne de disperare. Lantul uman din ziua motiunii de cenzura s-a topit din cauza caldurii, dar si din cauza nepasarii.
Conducatorii nostrii iubiti au venit insotiti de Politie, Jandarmerie si S.P.P. , temandu-se de un asediu al nemultumitilor. "Casa Poporului" a devenit Palatul Inchis Poporului, nefiind primita nicio delegatie a nemultumitilor.
Uneori ma gandesc ca poate ne meritam soarta. Puteau sa fie prezenti peste 10000 de oameni extrem de usor. Dar nu au fost. Au preferat sa poarte jugul si sa se multumeasca cu faptul ca in suflet simpatizeaza cu protestatarii. Nu este de ajuns sa simti daca presiunea este doar interioara.
Ar trebui ca alesilor sa le fie frica cu adevarat de actiunile lor, sa stie ca ii asteapta o armata de oameni la portile Guvernului, gata sa treaca peste orice baraj politienesc din pura disperare. Sa vada o mare de oameni ce inconjoara Piata Constitutiei si Parcul Izvor, gata sa traga cu dintii pentru drepturi fundamentale. Sa pedepseasca fiecare afacera dubioasa, fiecare urzeala politica sau fiecare injustitie.
Preferam sa stam si sa asteptam salvarea din alta parte, dupa vechiul slogan "sa faca statul". A facut...sunteti multumiti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine, bine...ai ceva de spus!